Paștele a venit, anul ăsta, legat de 1 Mai. Oamenii au fost nevoiți sa consume mult, într-o perioadă scurtă de timp. Mulți au apelat la rezervele aflate în bănci. Mai bine zis, au încercat să apeleze la banii băncilor.
Pe surse am aflat cum că unele sucursale ale unei bănci cu capital grecesc, dar cu prea multe agenții, au avut ceva probleme cu lichiditățile în această perioadă. Îmi pare firesc. Majoritatea banilor sunt virtuali. Dacă toți ar decide să-și lichideze depozitele bancare nu ar exista suficiente bancnote tipărite. Tocmai de aceea băncile impun niște reguli pentru retragerea unor sume mari în numerar.
Dacă aș fi lucrat într-o bancă nu aș fi țipat în gura mare “nu mai stați la coadă dacă vreți să faceți retrageri că nu mai avem lei” și nici nu aș fi făcut paralele cu anul 1993: “Nu am mai pățit asta din ’93!”, că nu dă bine. Pune lumea pe gânduri. Se împrăștie “zvonul” pe surse și iaca falimentul.
Băncile sunt printre puținele înstituții care pot fi doborâte de o vorbă’n vânt.